Oare cum ar arăta,
Printre stele, printre nori
Mândră, zveltă si cu coi?
Şi dacă femeia ar fi floare,
Liberă şi rozovioară,
Iar la fiecare vînt,
Emană a miros străin.
Oare cum ar fi femeia care,
Lasă'n viaţă stropi de ploaie?
Când cu zâmbete străine,
Contemplează noi destine.
Şi dacă femeia ar fi râu,
Mai este loc pentru pustiu?
Căci spini si cactuşi s-or găsi,
Dar oare asta ne dorim?
Şi dacă femeie ai fi tu,
Femeie'n gînduri, 'n suflet şi la trup.
Oare cum ţi-ar plăcea,
Să fii vazută'n lumea ta?
